Revista „Caiete Silvane” va recomanda: Aspecte edilitar-gospodaresti ale orasului Zalau in perioada interbelica

Revista „Caiete Silvane” din Zalau

Perioada 1919-1929 a insemnat pentru Zalau un real progres, sub toate aspectele: socio-economic, demografic, edilitar, cultural, sanitar etc.

In anul 1926, orasul Zalau avea 30 de strazi. Dintre acestea sase erau principale, fiind pavate si cu trotuare. Toate strazile principale porneau din Piata Mihai Viteazul, care era principala piata a Zalaului interbelic. In afara de aceasta mai exista o alta piata, care purta denumirea de Piata Unirii. Acolo se vindeau lemne si furaje. Tot aici era targul de vite sau oborul, care era bine aranjat. Intreg orasul era luminat cu lumina electrica. Era un oras destul de curat si aranjat, fata de alte orase din tara. Circulatia era destul de redusa, in afara zilei de targ, care era tot sambata, la fel ca in ziua de azi. Mai existau si 4 targuri de tara. La targuri participau si locuitorii satelor din jurul Zalaului, de multe ori fara nici un scop. Specialitatea Zalaului erau macelariile. In Zalau se consuma foarte multa carne. De asemenea, exista si un abator. Zalaul avea 40 de crasme si cinci restaurante, care aduceau venituri substantiale la bugetul local.

Ca resedinta de judet, Zalaul interbelic avea urmatoarele oficii publice: Prefectura, Subprefectura, Pretura, Serviciul de poduri si sosele, Administrația financiara, Percepția de Stat, Tribunalul cu Parchetul, Judecatoria de Ocol, Revizoratul Scolar, Consilieratul Agricol, Regiunea Agronomica, Ocolul Silvic, Primaria, Politia de Stat, Brigada de Siguranta, Oficiul Sanitar Judetean, Oficiul Veterinar Judetean, Oficiul P.T.T. si C.F.R., Cazarma, Compania de Jandarmi, Parohii (ortodoxa, greco-catolica, romano-catolica, reformata, ebraica) .

Prin dispozitiile articolului 15 al legii pentru controlul strainilor, controlul unor stabilimente publice si infiintarea biroului de evidenta a populatiei, se ordona localurilor cu posibilitati de cazare sa obtina o autorizatie prealabila a Politiei. Dispozitia se adresa urmatoarelor localuri, existente la vremea respectiva: hoteluri, hanuri, cafenele, concerte, ceainarii, berarii, cofetarii, birturi, restaurante, bucatarii publice, laptarii, placintarii si bodegi.

Dintr-un raport al Politiei de Stat din Zalau, din data de 8 octombrie 1926, inaintat Prefectului judetului Salaj, aflam ca niciun local din orasul Zalau nu avea o astfel de autorizație. Conducerea Politiei il ruga pe prefect sa acorde comerciantilor un ultimatum de 30 de zile pentru a intra in legalitate. La randul sau, prefectul cere Politiei de Stat sa-i inainteze o situatie cu toate localurile din Zalau, care intrau sub incidenta legii amintite. Din raportul Politiei aflam ca in orasul Zalau erau 51 de comercianti care detineau restaurante, hoteluri, restaurante, carciumi, bodegi etc.

Zalaul dispunea si in perioada interbelica de fantani arteziene, dar si de o baie a orasului. Dintr-o adresa a Prefecturii judetului Salaj, inaintata primarului orasului Zalau, pe data de 3 februarie 1927, se constata ca apa din bazinul fantanii arteziene din strada Regele Ferdinand, de unde se alimenta baia oraseneasca, cu ocazia a 3-4 controale, „a fost cat se poate de murdara”. In prima faza, au fost acuzati soferii care si-ar fi spalat automobilele in bazinul fantanii arteziene. Dar acuzele nu rezistau, se spune in adresa, deoarece bazinul era acoperit cu sarma. Mai verosimil li se parea ca apa nu era schimbata decat la interval de cateva zile, in lipsa controlului organelor de igiena.

Il roaga pe primar sa ia masuri, deoarece „aceste apucaturi s-a folosit si in trecut”, dar ele au fost trecute cu vederea. O alta problema a fantanii arteziene din strada Regele Ferdinand o constituia faptul ca tabacarii din Zalau inlaturau sarma de pe bazin si luau apa „cu obiectele lor de transport cat se poate de murdare și infecte, apoi vitele sunt silite sa bea din acea apa infectata”. In adresa se subliniaza ca s-a atras atentia in repetate randuri, atat Primariei cat si organelor orasenesti „parte oficial - parte privat”, dar ca nu se luasera masuri din motive „aproape nepricepute” . Asadar, din aceasta adresa aflam ca din fantanile arteziene se aproviziona populatia, iar din bazinele de colectare se adapau vitele.

Tot in anul 1927, Consiliul local al orasului Zalau hotareste, in sedinta din data de 23 mai, sa achizitioneze imobilele morii cu cilindru. Scopul achizitiei era de a construi o Uzina Electrica noua, care sa corespunda noilor cerinte ale orasului, a carui populatie crescuse simtitor dupa 1918. Dupa ce hotararea a fost afisata la sediul Primariei timp de 10 zile, are loc o noua sedinta a Consiliului local, pe data de 3 iunie 1927, in sala festiva a Primariei. Din procesul verbal al sedinței aflam cine erau reprezentanti alesi sa conduca orasul. Primar era, in urma alegerilor locale din februarie 1926, Vasile Cloaje. Ajutor de primar era Dr. Ioan Ghetie junior. Erau prezenti la sedinta urmatorii consilieri: Solymos Carol, Dr. Szmercsany Adalbert, membri ai Delegatiei Permanente; Barabas Andrei junior, Dr. Gazda Andrei, Nagy Alexandru, Fried Dezideriu, Balogh Liviu, Winkler Dezideriu, Gyenge Mihail, consilieri alesi; Gozman Ioan, Pop Cornel, Kadar Geiza, Dr. Kincs Nicolau, Avram Grigore, Ortan Alexandru, consilieri de drept si consiliera cooptata, vaduva Dr. Ioan Suciu.

De asemenea, a fost prezent la sedinta, conform articolului 95 din legea Unificarii Administrative, secretarul primariei Almasi Iosif. Au lipsit, sub diferite motive chiar primarul orasului, consilierii Matyas Stefan, Szabo Alexandru, Penyigei Vasile, Maior Ioan, Vitanyi Nicolae, Terdic Francisc, Dr. Juga Ioan, preotul greco-catolic Trufasiu Traian si consiliera cooptata Jakabfi Isac. Asadar se dorea transformarea, largirea sau instalarea unei noi uzine electrice. Se subliniaza ca numai imobilul morii „cu vapori” scoasa la vanzare prin licitatie publica corespundea instalarii unei uzine moderne. Cea aflata in functiune, din strada Eroilor, conform opiniei expertilor, era veche si depasita. De asemenea, la imobilul scos la licitatie se mai gaseau materiale de constructie, o masina completa cu aburi, sistem Hartmann, de 60 Hp, un cazan de incalzit cu tevile necesare, un cazan de convale de 8 atmosfere, o pompa cu aburi sistem Worthington, impreuna cu tevile aferente. Asadar, imobilele se pretau pentru scopul propus si se hotareste defalcarea sumei de 606.000 lei pentru a le achizitiona.

In ultimul an supus studiului nostru, 1929, bugetul orasului Zalau era unul acceptabil si mai ales echilibrat. Abia din anul 1930, la fel ca pe tot mapamondul, vor incepe sa fie resimtite efectele marii crize economice.

Pe data de 4 iunie 1929 in sedinta Delegatiei Permanente a judetului Salaj a fost dezbatut bugetul orasului Zalau, votat de Consiliul Local in sedinta din 16 mai 1929. Consiliul Local a luat in considerare recomandarile facute printr-o decizie din data de 18 februarie 1929 si a prevazut pentru combustibilul si iluminatul Spitalului din Zalau suma de 260.00 lei, absolut necesare bunei functionari. Trebuie subliniat ca Spitalul Judetean din Zalau era administrat de Primarie. Delegatia Permanenta a judetului a decis ca aproba bugetul pe exercitiul 1929, atat la venituri, cat si la cheltuieli, in suma de 11.188.425 lei.

Din analiza Bugetului General al administratiei orasului Zalau, pe anul 1929, aflam care erau sursele de venit dar si cheltuielile. Amintim aici cateva „biruri”, si nu erau putine, la care erau supusi zalauanii: impozite de 3% pe venituri din profesiuni si ocupatii nepuse la alte impozite; taxe din taierea vitelor destinate consumului, pe localuri, teascuri, cazane pentru fabricarea rachiului, pentru controlul vanzarilor ambulanți, din buletinele de inscriere la biroul populatiei si duplicate, extrase de pe actele de nastere, casatorie si deces, eliberate de Oficiul starii civile sau Tribunal, pentru acte de adoptie si divort, pentru metru liniar de fatada a proprietatilor, pentru maturatul, stropitul si ridicatul gunoaielor de pe strazi; taxe pentru firme, trasuri, carute, automobile; taxe „de piata de specula”, pentru caii de lux, de ham sau de calarie la particulari sau de serviciu, pentru biletele de vanzare a vitelor, jocuri de noroc, targuri, oboare, balciuri. Venituri mai erau obtinute din impozitul averilor imobile, de la Uzina Electrica, Cinematrograf, islazul comunal (pasunat), venituri extraordinare si speciale acordate prin lege, conform art. 231 din Legea Unificarii Administrative. Ultimul capitol cuprinde venituri realizate din fondul pentru despagubirea carciumilor confiscate si imbunatatirea abatorului, din taxele fixate conform regulamentului legii de politie sanitar-veterinara. (…)

www.magazinsalajean.ro