Ștefan Bertalan - Măscăriciul emigrant

Evenimentul este prima expozițe din Cluj a artistului Ştefan Bertalan. Majoritatea operelor vor fi expuse publicului pentru prima oară, şi aparțin anilor 1986-1989, o perioadă mai puțin cunoscută, dar care reprezintă o nouă împlinire a operei artistului.

Ștefan Bertalan (n. 1930) este figură centrală a neo-avangardei din România, personalitate nonconformistă și legendară a mișcării artistice timișorene. A absolvit Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj în anul 1962, sub îndrumarea lui Aurel Ciupe și Tibor Kádár, după care se mută la Timişoara, devenind profesor la liceul de artă. Prietenia sa cu artiștii locali progresişti (Roman Cotoşman, Constantin Flondor) va rezulta în înființarea grupului 111 în anul 1965, prima grupare de artă experimentală din România. În anii şaizeci, operele sale tind spre direcții constructiviste şi cinetice, devenind astfel cunoscut la nivel naţional şi internaţional. În 1969, participă la Bienala Constructivistă de la Nürnberg. În paralel, desfășoară o bogată activitate pedagogică în spiritul Şcolii Bauhaus, în cadrul liceului de artă, și a universității tehnice. Între 1970-1981 este membru al grupului timișorean „Sigma” (alături de Constantin Flondor, Lucian Codreanu, Elisei Rusu, Ion Gaita, Doru Tulcan), participând atât la expozițile de grup, cât și la realizarea unor opere colective. În această perioadă creațiile sale converg în domeniul instalaţiilor, acţiunilor, fotografiei, în ansamblu, opera sa fiind caracterizată de intermedialitate.

Urmând paşii lui Leonardo, studiază natura din motive științifice, însemnându-și aceste studii în schițe și desene. Treptat, din aceste studii și observații – îndreptate în primul rând înspre vegetație și structura acesteia – se vor contura limbajul şi concepţiile sale artistice. Mai târziu, artistul va părăsi zona exploatării enciclopedice, sintetizând cunoaşterea sa în mărturii despre sine şi despre lume. Arta şi viaţa sa se îmbină într-un mod exemplar, formând o unitate organică.

Ștefan Bertalan emigrează în Germania în anul 1986. Experiența dureroasă şi chinuitoare a emigrării, trăită la toate nivelele (individual-psihologic, social, ecologic) precum şi regăsirea de sine trăită extatic, vor erupe cu o putere magică incredibilă, în culori strălucitoare, în asocieri de idei şi imagini neaşteptate în aceste lucrări, care sunt expuse pentru prima dată.

Această expoziţie - care este de asemenea și prima expoziţie Bertalan din Cluj - va prezenta lucrări create în mare măsură în perioada 1986-1989. Realizate în tehnică mixtă, acestea sunt lucrări de maturitate, care sintetizează concluziile studiilor din perioada anterioară, exprimând astfel concepţia sa despre viaţă.