Radu Serban - Glissando

Glissando mărturisește mai multe realități: cea mai la îndemînă este o viziune a integralității preocupărilor creative ale pictorului cărora le adaugă ca într-un athanor cunoașterea poetică spre care cercetarea sa se îndreaptă; apoi, spiritul modern al pictorului se dedică cu ardoare spre deplinătatea armoniilor originare care sunt găsite într-o lume a relativului absolut. GLISSANDO devine în expoziția de acum de la Cluj o sumă a existenței și a cunoașterii poetice a pictorului, cronica facerii prin culoare, a facerii și des-facerii de sensuri, a rătăcirii și revenirii știutoare care trece prin zona de vid și primește apoi bucuria miezului și a densității absolute.

Expoziția dezvăluie o „arhitectură” de sensuri și imagini care „vorbește” despre aria spirituală a autorului ei. „Elanul creator” se edifică pe o temelie de măiestrie care nu sufocă vocația lirică a căutărilor, ci o structurează potențîndu-i valențele.

Pictura înțeleasă astfel, sub semnul saturnian al adîncimii, densității și al obscurității devine o intensă căutare și întrebare după/despre originile pe care pictorul le-ar reuni într-un centru care poate fi deopotrivă iradiant și absorbitor și a cărui energie constă în căutarea NOIMEI care te ajută să te regăsești pe tine însuți. Devenire continuă, ciclică, desfășurată în noimele Vieții.

Căutările hermetic-saturniene pun în evidență o realitate cosmică pe care pictorul o subînțelege. Timpul poetic de cunoaștere este ciclic, animînd un sine care este învolburat, animat, și activ. Dincolo de semnificațiile spirituale ale acestei „flăcări care exprimă geometrii ale duhului acvatic” expoziția configurează un întreg sistem de alternanțe care contrapune accente grave dimpreună cu un tumult imnic subliniat de o cromatică vie care este animată de o certă forță revelatorie. Timpul eului este unul al așteptării, împăcat sau tensionat, oscilînd imnic de la profan la sacru sub semnul originilor eterne. Tensiunea „așteptării” este dublată de o tensiune, echivalentă a „întîlnirii”. Starea fundamentală a eului este dezmărginirea de sine care deschide adevăratele cărări către Centru. O frenezie a curgerii (de fapt a apropierii) și fiorul tainei care animă flacăra vie a apei stă mereu de veghe în fiecare lucrare.

Curatorul expoziției: Oliv Mircea

Expozitia este deschisa publicului pana in data de 29 aprilie 2018.