Puterea Transcendentă a Atenţiei

Puterea Transcendentă a Atenţiei – Conferinţă Spiritualitate Bucureşti

O privire purtătoare de motiv şi devenire subiectivă este o privire înceţoşată. Aflat într-o permanentă căutare, sinele temporar are tendinţa de a-şi împărţi privirea, tocmai pentru a-şi spori şansele de a găsi un factor exterior prin care să atingă o recompensă preferenţială.

Interesant este că factorul prin care are loc căutarea este chiar mintea, însă ceea ce se caută cu adevărat este dincolo de minte. Iar mintea cunoaşte acest fapt, însă nu poate renunţa la sine. Afirmaţia “dincolo de minte” este întreţinută tot de către minte. Cu toate acestea, dincolo de toate teoriile spirituale, mintea nu poate renunţa la sine, deoarece este înfricoşată de posibilitatea propriei inexistenţe.

Însă, mintea nu este un duşman. Nicicum. Mintea este un instrument minunat. Relativ. Într-adevăr, mintea nu este identitatea absolută, însă mintea este un instrument care serveşte la practicabilitatea vieţii pe aceste meleaguri duale. Iar când mintea nu îşi mai asumă pretenţia de a deţine adevărul şi identitatea absolută, atunci mintea îi lasă loc spaţiului atemporal transcendent, fără de care ea nu ar exista.

Când nu mai există succesiunea mecanică de deveniri egotice, atunci se slăbeşte fluxul de conţinut subiectiv întreţinut de minte/ego. Şi rămâne o privire neatinsă de păreri, preferinţe sau poziţii asumate. Şi, foarte important, această privire este total lipsită de motiv. Iar privirea lipsită de motiv şi neinfluenţată de adierile unui conţinut preferenţial, este poarta către atenţia imparţială.

O privire care nu cuantifică şi care nu justifică. O privire clară, care nu se opreşte în conţinutul realităţii, deoarece se contopeşte cu Realitatea în Sine. În această privire nu este loc de teamă sau confuzie. Aceasta este o emanaţie a atenţiei atemporale, în care nu există cel atent. Atenţia este autonomă şi nu este meritul sau rezultatul unui sine izolat.

Importanţa atenţiei în călătoria spirituală este una concretă. Dincolo de orice poveste spirituală, este necesar să nu se piardă legătura cu ceea ce nu vine şi nu pleacă. Atenţia poate fi podul dintre Cunoscut şi Necunoscut. Un pod pe care se poate întâlni eliberarea de condiţionările propriului conţinut.

Aşadar, o privire fără devenire. O clipă fără motiv. În atenţie totală. Nu la ceea ce se întâmplă. Ci la spaţiul în care se întâmplă tot ceea ce se întâmplă. Atenţie completă. Pentru o clipă. Linişte. Acum.

Mai multe detalii: http://catalin-manea.com/puterea-transcendenta-a-atentiei-conferinta-bucuresti/